miercuri, 11 februarie 2009

Ion Creanga-viata literara

Ion Creanga s-a nascut la 1 martie/10 iunie 1937 la Humulesti, judetul Neamt, ca fiu al lui Stefan a Petrii Ciobotarului si al Samarandei Creanga din Pipirig. Primii ani de scoala (1847-1852) ii face la Humulesti, Brosteni si Targu-Neamt, fiind inscris cu numele de Stefanescu Ion. In 1854 urmeaza cursurile scolii de catiheti din Falticeni, unde isi ia definitiv numele de Ion Creanga. Cu anul 1855 incepe studiile la Seminarul din Socola, pe care le intrerupe in 1858, din cauza ca moare tatal sau si lipsa posibilitatilor materiale il determina sa renunte.

Ion Creanga-date biografice

CREANGA, Ion (1 martie 1837, Humulesti, judetul Neamt - 31 decembrie 1889, Iasi)
scriitor, mare clasic al literaturii romane
Fiul mai mare al lui Stefan a Petrei Ciubotarul si al Smarandei, fiica lui David Creanga din Pipirig. Cea dintai invatatura a primit-o de la dascalul Vasile a Ilioaei, in chilia anume ridicata de catre humulesteni.
La indemnul lui David Creanga din Pipirig, isi continua invatatura, dar pentru putin timp, la scoala din Brosteni, de sub conducerea lui Neculai Nanu, infiintata de marele logofat Alecu Bals.
Dupa avarierea "cocioabei de pe malul stang al Bistritei" (casa Irinucai), revine la Humulesti, face carte cu dascalul Simion Fosa din Tutuieni, de la biserica "Adormirea" din Tg. Neamt, apoi la Scoala Domneasca din Tg. Neamt, dupa 1 iunie 1853, cu profesorul Isaia Teodorescu, zis Popa Duhu, "cuget neobisnuit de indraznet pentru vremea lui si pentru functia lui sociala".
Urmeaza in 1854 Scoala de Catiheti din Falticeni, iar de la 1 septembrie 1855, la Seminarul Central de la Socola, fiind recomandat de catre "catihetul Conta", prin adresa din 9 iulie 1855. Bine pregatit, in urma examinarii la care a fost supus, este primit direct in clasa a doua. A facut limba elina cu profesorul Neofit Scriban (militant pentru luminarea poporului, arhimandrit, inchis la Manastirea Neamt de catre mitropolitul Veniamin, pentru ca se gasisera la el operele lui Voltaire). Stiintele filosofice si istoria universala le-a facut cu dr. Ioan Alinescu, iar limba latina cu profesorul D. Stoica.
Exponenti ai iluminismului francez, fratii Neofit, Teoctist si Filaret Scriban, prin opera scrisa si traducerile facute din limba franceza, au fost propavaduitorii ideilor progresiste, unioniste.
Din cauza dificultatilor familiale e nevoit sa urmeze numai cursul inferior al Seminarului Central de la Socola. La sfarsitul lunii iulie 1858, tatal, Stefan a Petrei Ciubotarul, moare lasand o casa plina de greutati. La 23 august 1859, se casatoreste cu Ileana, fiica preotului I. Grigoriu de la Biserica "Patruzeci de Sfinti". Slujeste ca dascal si isi capata hirotonia la 26 decembrie 1859.
In 1861 figureaza printre cei 14 studenti inscrisi la Facultatea de Teologie din Iasi, abia infiintata in 1860. In anul scolar 1862-1863 nu mai apare in scriptele facultatii, care de altfel se si desfiinteaza curand. Din ianuarie 1864 urmeaza, cu scopul de a intra in invatamant, Scoala Preparandala, prima scoala de invatatori din Moldova. Dupa primul an de studii, la examenul sustinut in 19 iunie 1864, s-a remarcat prin obtinerea unor rezultate deosebite la toate disciplinele. La 29 iunie 1864, la solemnitatea distribuirii premiilor, care a avut loc la Palatul Administrativ, Titu Maiorescu ii inmaneaza premiul I. Un an mai tarziu, la examenul general la care a fost supus in 10 iunie 1865, a primit la toate obiectele nota "eminenta" (religie, pedagogie, gramatica romana, aritmetica, cosmografie, fizica, caligrafie, muzica vocala, aptitudine pedagogica si purtare).
Activitatea didactica, Ion Creanga si-a inceput-o inca din mai 1864, cand se afla in primul an de studii la Scoala Preparandala "Vasile Lupu". In anul urmator, Al. I. Cuza semneaza decretul 1501 din 5 noiembrie, de numire provizorie a institutorului Ion Creanga la clasa intaia, sectiunea II de la Scoala Primara "Trei Ierarhi". Scoate, in 1868, abecedarul Metoda noua de scriere si cetire, impreuna cu V. Receanu, Gh. Ienachescu, C. Grigorescu, pe care il imbunatateste cu includerea in editia a V-a (Iasi, 1876) a povestirii Ursul pacalit de vulpe. Manualul Invatatorul copiilor a crescut in importanta prin introducerea povestilor Inul si camesa, Poveste si Pacala. Ignorarea canoanelor religioase, ca si criticarea ierarhiei bisericesti, i-a atras destituirea din functia de diacon, iar ulterior, cand la conducerea ministerului se afla Cristian Tell, a fost scos si din invatamant.
Pentru a-si mentine existenta, a fost nevoit sa-si deschida un debit de tutun, iar dupa divortul pronuntat de catre Tribunalul Iasi, cumpara "bojdeuca" din Ticau, unde se muta impreuna cu Tinca Vartic, buna cunoscatoare de povesti. Este reincadrat in invatamant odata cu venirea lui Titu Maiorescu la conducerea ministerului, in 1874. Un an mai tarziu il cunoaste pe M. Eminescu, pe atunci revizor scolar, care, intuindu-i geniul creator, il indeamna sa-si transcrie bogatul repertoriu oral. Inraurirea lui Eminescu ramane astfel hotaratoare pentru destinul sau scriitoricesc.
Prezent la "Junimea", citeste Soacra cu trei nurori, publicata in Convorbiri literare (octombrie 1875).
Celelalte scrieri (aparute in Convorbiri literare):
Capra cu trei iezi - decembrie 1875
Punguta cu doi bani - ianuarie 1876
Danila Prepeleac - martie 1876
Povestea porcului - iunie 1876
Mos Nechifor Cotcariul - ianuarie 1877
Povestea lui Stan Patitul - aprilie 1877
Povestea lui Harap Alb - august 1877
Fata babei si fata mosneagului - septembrie 1877
Ivan Turbinca - aprilie 1878
Povestea unui om lenes - octombrie 1878
Dupa trei ani sunt ...

Ion Creanga-tabel cronologic

1837-- Ion Creanga se naste pe 1 martie în Humulesti. Altii considera ziua de 10 iunie data de nastere a scriitorului. Aceasta ezitare se datoreaza lipsei unui document care sa ateste ziua de nastere a lui Creanga. El îsi petrece copilaria în satul natal, ceea ce va inspira Amintirile din copilarie, capodopera sa.

1847--Începe scoala în satul natal.

1849--Creanga urmeaza scoala din Brosteni.

1853--Sub numele Ion Stefanescu, studiaza în Tîrgu Neamt.

1860--În toamna, Ion Creanga îsi începe studiile la Facultatea de Teologie din Iasi.

1864--Devine profesor la o scoala primara din Iasi.

1872--Creanga paraseste învatamântul.



1874--Devine profesor din nou, de data asta în Pacurari.

1875--Ion Creanga îl întâlneste pe Mihai Eminescu.

1876-- Creanga începe publicarea povestilor în "Convorbiri literare".

1879--Creanga este mentionat în lucrarea lui Angelo de Gubernatis Dizionario biografico degli scrittori contemporanei (Dictionar bibliografic de scriitori contemporani).

1881-- Începe publicarea capodoperei sale: Amintiri din copilarie.

1883-- Creanga se îmbolnaveste.

1884-- Sanatatea sa se deterioreaza mai mult.

1888-- Partea a patra din Amintiri din copilarie apare în "Convorbiri literare"

1889-- În data de 31 decembrie, Ion Creanga se stinge din viata în acelasi an cu Mihai Eminescu

Adrian Semcu-date biografice


- Data şi locul naşterii:9 iulie 1960, Carei, jud. Satu-Mare;
- Stare civilă:căsătorit - 2 copii.


Activitate profesională: - 1988 - 1991 I.A.S. "Dealul Mare" Urlaţi, inginer
- 1991 - 1995 SC "Dionysos" SA Ceptura, inginer
- 1995 - 2001 R.A.I.F. Sucursala Ploieşti
- 1995 Inginer
- 1996 - 1998 Şef sistem
- 1998 - 2001 Director
- 2001 - 2003 SC Drumuri şi Poduri SA, Director Comercial
- 2003 SC Hidro Valea Cricovului SA, Director General
- Iulie 2003 - iulie 2008- Deputat Parlamentul României
- Iulie 2008 - Vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Prahova


Studii şi specializări: - Institutul Agronomic Bucureşti, Facultatea de Îmbunătăţiri Funciare - 1988
- Master securitate şi apărare naţională - Universitatea Naţională de Apărare "Carol I" - Facultatea de Comandă şi Stat Major - 2007
- Curs postuniversitar - management, Universitatea Politehnică Bucureşti
- Doctor în ştiinţe agricole - Universitatea Agricolă şi Medicină Veterinară Bucureşti, profil:
- Îmbunătăţiri Funciare, tema: "Dezvoltarea rurală a judeţului Prahova"
- Doctorand la Universitatea Naţională de Apărare - Facultatea de Securitate Naţională şi Apărare Bucureşti


Funcţii, activităţi într-un partid politic: - din 1990 - membru P.N.L.
- 1990-1995 - vicepreşedinte PNL Urlaţi
- 1995-1999 - preşedintele PNL Urlaţi
- 1999-2001 - secretar coordonator Biroul Permanent Prahova al PNL
- 2001-2005 - Vicepreşedinte P.N.L. Prahova
- 2005 - prezent - Preşedintele PNL Prahova
- din 2007 - Membru al Biroului Politic Central al PNL


Funcţii, activităţi într-o organizaţie din administraţia publică centrală sau locală: - 1992 - 2000 Consilier local în Urlaţi
- 2000 - 2003 Consilier judeţean Prahova
- iulie 2003 - iulie 2008 Deputat PNL Prahova
(din ianuarie 2005, Vicepreşedinte al Comisiei pentru Agricultură, Silvicultură, Industrie Alimentară şi Servicii Specifice - Parlamentul României, Camera Deputaţilor)
- iulie 2008 - Vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Prahova


Funcţii, activităţi parlamentare anterioare: - 2003 - 2004 deputat PNL Prahova.


Activitate publicistică, ştiinţifică, în foruri academice: - Publicaţii de specialitate în domeniul "Dezvoltare rurală şi îmbunătăţiri funciare".

Lucian Blaga-Biografie

Lucian Blaga, poet, dramaturg şi filozof, s-a născut la 9 mai 1895, în satul Lăn-crăm din judeţul Alba, sat ce poartă-n nume „sunetele lacrimei”. Copilăria sa a stat, după cum el însuşi mărturiseşte, „sub semnul unei fabuloase absenţe a cuvântului”, autodefinindu-se „mut ca o lebădă”, deoarece viitorul poet nu a vorbit până la vârsta de patru ani. Fiu de preot, Isidor Blaga despre care află de la fraţii lui că „era de o exuberanţă şi de o volubilitate deosebit de simpatică”, este al nouălea copil al familiei, iar mama lui este Ana Blaga, născută Moga, pe care autorul o va pomeni în scrierile sale ca pe „o fiinţă primară” („eine Urmutter”).

marți, 10 februarie 2009

Alexandru Lapusneanu-caracterizare

Alexandru Lapusneanu - caracterizare
Alexandru Lapusneanu este personajul principal al nuvelei cu acelasi titlu prin calitati de exceptie si efecte extreme, Negruzzi reusind sa intruchipeze un personaj unic prin complexitatea acestuia. Este asezat in centrul nuvelei, toate celelalte personaje, ca si actiunile prezentate, sunt orientate spre reliefarea caracterului acestuia.
Asa cum e infatisat, trasatura sa dominata, care le subordoneaza pe toate celelalte, este dorinta de putere, de a o cuceri si de a o pastra cu orice pret.
Alexandru Lăpuşneanul este o desăvârşită creaţie de valoare universală. Nu se poate închipui un portret mai viu într-un număr mai mic de gesturi şi cuvinte memorabile, într-o compoziţie mai simplă şi în decoruri mai puţine, fidura eroului este romantica.
Erou romantic, Lăpuşneanu este alcătuit din puternice trăsături de caracter, un personaj excepţional, ce acţionează în împrejurări deosebite. Autorul îşi urmăreşte personajul, de-a lungul celor patru capitole, din momentul intrării în ţară şi până în clipa morţii. Tot ceea ce se întâmplă în această nuvelă poartă pecetea durităţii lui Lăpuşneanu.
Astfel în capitolul I Lăpuşneanu este prezentat de către autor, în detaliul frapant, amănunţit, conducându-ne astfel în mijlocul stării de spirit a personajului. Negruzzi utilizează dialogul ca procedeu de caracterizare astfel personajul relevându-şi propriile sale trăsături prin intermediul gesturilor, al gândurilor. Se observă că Lăpuşneanu vorbeşte în pilde, folosindu-se de exclamaţii şi întrebări retorice, intrând astfel în categoria personajelor romantice.
Totodata modul de a vorbi al personajului, discursul lui Lăpuşneanu este un exemplu de discurs romantic în care sunt folosite toate procedeele de retorică tipic romantică, repetiţia, gradaţia, interogaţia şi exclamaţia retorică, enumeraţia şi citarea folosită drept argumentaţie.
Dacă în primul capitol portretul lui Lăpuşneanu este scos în evidenţă prin intermediul antitezei dintre boieri şi Lăpuşneanu în al doilea capitol, caracterizarea lui Lăpuşneanu reiese din antiteza romantica si totodata conflictuală dintre domniţa Ruxanda şi el. Domniţa Ruxanda e plină de înţelepciune, gingăşie, parka e ireala pe când Lăpuşneanu e crud, nemilos şi făţarnic.
Este de observat în acest capitol momentul în care Lăpuşneanu înfuriat de cerinţa domniţei, şi anume de a înceta omorurile, pune mâna pe jungher. Este o reacţie necontrolată a lui, nepotrivită pentru un domnitor. Prin această acţiune, Lăpuşneanu dovedeşte a fi un om cu o fire colerică, impulsiva, obişnuit să judece şi să facă dreptate singur, după propriile reguli.
Auzind cererea domniţei, Lăpuşneanu o mustră „pentru vorbele nebune”, dar promite în final că va înceta cu omorurile, însă nu înainte de a-i da leac de frică. Lăpuşneanu în momentul de faţă, disimulează, dorind să fie calm şi se poartă autoritar faţă de soţia sa, dar şi cinic pentru că în sine leacul promis o va îngrozi. Este o reacţie de-a dreptul maladivă a personajului dând încă o dată dovadă de cruzime, spirit diabolic şi spirit de răzbunare. Lăpuşneanu ajunge acum să îndeplinească cu adevărat rolul de personaj excepţional în situaţii excepţionale, specific personajelor romantice.
Personajul Alexandru Lăpuşneanu, care ilustrează un destin de excepţie, este romantic cu o paletă amplă de trăsături de caracter, cu trăsături puternice, un erou excepţional în situaţii excepţionale, ale cărui fapte sunt impresionante prin cruzime si răzbunare, avand , ca exemplu, ospăţul unde sunt masacraţi 47 de boieri, iar Moţoc, tras deoparte de domn, este dat pe mâinile mulţimii, ce-l sfâşie de viu pentru ca în final să fie asasinat.
Constructia personajului subliniaza insa cel mai bine romantismul nuvelei. Creat pe calitati si defecte la fel de mari, in general, personajul literaturii romantice este impatimit, revolutionar, indragostit, meditativ, bolnav, selenar, bulversat, adeseori nebun, dar mai ales inegal in comportare, extremist, dilematic etc. Lapusneanu imbina trasaturi extreme este retinut, capabil de stapanire de sine in scena cu boierii si incapabil sa se stapaneasca in timpul macelului, cand nu-si mai poate ascunde sentimentul de dementa bucurie a razbunarii; ii caracterizeaza pe boierii veniti sa-1 primeasca la intrarea in tara cu inteligenta si cu finete psihologica, dar nu dovedeste deloc ratiune politica atunci cand distruge cetatile de granita; pare incapabil de sinceritate si totodata isi exprima fara menajamente gandurile. Amestecul acesta de luciditate si dementa reprezinta o trasatura importanta a personajului romantic.

Octavian Goga-date biografice

Octavian Goga se naşte la 1 aprilie 1881 în satul Răşinari,de lângă Sibiu. Şi-a făcut studiile la liceul unguresc din Sibiu, la liceul românesc din Braşov şi la facultatea de litere şi filosofie a Universităţii din Budapesta.
Debutul literar al lui Goga a fost găzduit de "Tribuna", "Tribuna literară" şi de revista "Familia" din Oradea, a lui Iosif Vulcan. Versurile, "încercări tinereşti", după cum le apreciază poetul, suferă de epigonism eminescian, de unele ecouri din poezia lui Uhland, Schiller şi Sleine, ale căror versuri au circulat, prin multe traduceri, în ardeleana din acea vreme. Importantă este şi influenţa poezia lui G.Cosbuc, care a orientat scrisul lui Octavian Goga, încă de la debut, spre realităţile social-istorice ale statului transilvănean.

luni, 9 februarie 2009

Paolo Mercuri-date biografice

 Strabunicii lui Mercuri, Copilaria sa, Mama sa, Principii de
arta

<> Paolo Salviucci, Mercuri la Academia din San Luca, La
Azilul din San Michele, Studii, Primele copii, "Cristo morto",
"Fra Govani de Capistrano", Nefericita moarte a tatalui

<> Mercuri la Paris, "Obiceiurile timpurilor trecute",
"Seceratorii", Procesul intentat de Robert, Victoria, Tranzactie

<> "Sant'Amelia", Mercuri, considerat printre marile glorii ale
artei, "Torguato Tasso", "Cristoforo Colombo", Alte opere,
"Giovanno Gray", Mercuri, chemat la Roma, Salutarile Frantei
distinsului italian

<> Viata de familie a lui Mercuri la Paris, Prietenii, Roma,
Distinctii,1849, Mercuri obtine lucrarea "Stauze di Raffaele",
Infirmitate mortala, Sanatate in parte recuperata, Antonio Schiassi,
"La Scuola d'Atene"

<> 1870 - Aloyso-Juvara, Mercuri, presedinte al Calcografiei,
Abandoneaza Atelierul si stampa "Seuole d'Atene", Sarbatori
si dureri de familie, Din nou "Fra Givanni de Capistrano",
Alte opere, Distinctii

<> Valoarea artistica a lui Mercuri

Traian Vuia-date biografice

S-a născut Traian Vuia în localitatea Surducul Mic, astăzi aparţinătoare comunei Traian Vuia, judeţul Timiş.
1877 Începe să frecventeze Şcoala primară din Bujor (azi Traian Vuia).
1881 Frecventează Şcoala germană din Făget.
1884-1892 Urmează cursurile Liceului maghiar din Lugoj.
1892-1893 Studiază la Şcoala politehnică din Budapesta.
1893 Se transferă la Facultatea de drept din Budapesta.
1901 Susţine teza de doctorat la Universitatea din Budapesta.
1902 Pleacă în Franţa.
1906 Realizează primul zbor mecanic din lume.
1918 Membru în Consiliul Naţional al Unităţii Române.
1919 Susţine cauza României la Conferinţa de Pace de la Paris.
1919-1937 Continuă activitatea de cercetare în domeniul aeronauticii.
1944 Preşedinte al Frontului Naţional Român constituit în Franţa.
1950 Revine în ţară grav bolnav. Moare la 2 septembrie, iar la 4 septembrie e înhumat la Cimitirul Belu din Bucureşti.

MIHAIL SADOVEANU-TABEL CRONOLOGIC

date biografice mihail sadoveanu


Proiect interjudetean inspirat de scrierile lui Sadoveanu
Ieri, Scoala cu cls. I - VIII "Mihail Sadoveanu" din Braila a fost gazda primei actiuni derulate in cadrul unui amplu proiect educational interjudetean, in care sint angrenate unitati din judetele Braila - Iasi - Suceava, intitulat "Dumbrava...

Literatura pe scurt
Astazi, la ora 18.00, la libraria Mihail Sadoveanu din Bucuresti va avea loc lansarea primelor patru romane din colectia LIT, care va fi prezentata de Michael Haulica, coordonatorul colectiei, Razvan Tupa, Lorena Lupu si Victor Dragomir. Colectia LIT...

Cupa liceelor la Street Dance
Elevii din liceele "Virgil Madgearu", "Dante Aligheri", "Tudor Vianu", "Mihail Sadoveanu", "Iulia Hasdeu" şi "Ion Barbu" intră în competiţie, mâine, pentru Cupa...

Redeschiderea Bibliotecii Metropolitane, tinuta pe loc de lipsa a 700.000.000 de lei
Sediul Central "Mihail Sadoveanu" al Bibliotecii Metropolitane din Bucuresti (foto), situat pe strada Tache Ionescu, in apropiere de Piata Amzei, va fi redeschis publicului in aceasta primavara, dupa trei ani de consolidari, reparatii si...

Literatura pe scurt
Astazi, la ora 18.00, la libraria Mihail Sadoveanu din Bucuresti va avea loc lansarea primelor patru romane din colectia LIT, care va fi prezentata de Michael Haulica, coordonatorul colectiei, Razvan Tupa, Lorena Lupu si Victor Dragomir. Colectia LIT...

Elevii si cadrele didactice se spovedesc la scoala
• la Scoala "Mihail Sadoveanu", elevi si cadre didactice se spovedesc in biserica din podul cladirii Mai bine de 450 de elevi si peste 30 de cadrele didactice de la Scoala "Mihail Sadoveanu" se spovedesc, in urmatoarele doua saptamini, la capela...

Despartirea de Alexandru Paleologu
Alexandru Paleologu a �ncetat din viat�, la varsta de 86 de ani, dupa o viata in care s-a remarcat ca scriitor, om politic liberal, diplomat si un reprezentant de marca al elitelor intelectualitatii romanesti. Alexandru Paleologu s-a nascut la 14...

Gheorghe Ursu-tabel cronologic

· 1 iulie 1926 - Gheorghe Ursu se naste in orasul basarabean Soroca. Parintii, tatal Vasile din Galati, mama Margareta din Magura Ilvei Nasaud, amindoi medici chirurgi.
· 1932 - 1936 - Face scoala primara la Soroca.
· 1936 - 1941 - Urmeaza cursurile Liceului din Soroca.
· 1941 - Anii razboiului gasesc familia Ursu la Galati, orasul de origine al doctorului Vasile Ursu. Bunicii din partea mamei, impreuna cu alti zece membri ai familiei acesteia, sint ucisi de nazisti la Auschwitz.
· 1942 - 1945 - Continua cursurile liceale la Liceul "Vasile Alexandri" din Galati. Participa la actiunile unui grup anti-nazist, din care faceau parte si scriitorii Iordan Chimet si Camil Baciu. In iunie 1944 se inscrie in U.T.C., ducind in continuare o activitate anti-nazista. Siguranta antonesciana il urmareste.
· 1944 - Isi face debutul in literatura in cotidianul de orientare democratica "Ecoul", in pagina literara realizata de Miron Radu Paraschivescu, Virgil Ierunca si Ion Caraion. Publica un microeseu despre Jean de Meung (22 mai 1944) si altul despre Jules Verne (8 august 1944). Incepe sa scrie un jurnal personal intim, in care va nota zilnic, pe tot parcursul vietii impresii si evenimente politice, culturale, personale, etc. si care va insuma mii de pagini. La acestea nu va avea acces nimeni din familie sau dintre prieteni.
· 1945 - 1950 - Este student la Politehnica din Bucuresti - Facultatea de Constructii. Se angajeaza voluntar pe unul din marile santiere industriale, crezind pentru moment in incercarea noului regim de reconstructie a tarii dupa razboi. Se inscrie in PCR, dar repede dezamagit de turnura evenimentelor politice, devine, prin atitudinea sa contestatara, un ins incomod. In 1950 este exclus din partid pentru intrebarile nonconformiste pe care le punea in legatura cu guvernarea comunista si pentru prietenia cu elementele reactionare.
· 1950 - 1985 - Lucreaza neintrerupt la Institutul de proiectari in constructii ISLGC. A fost sef de atelier specializat in calculul structurilor de rezistenta pentru constructii. Proiecteaza un numar impresionant de constructii de locuit si industriale, hoteluri si spitale. A realizat si publicat impreuna cu regizorul Mirel Iliesiu un album dedicat arhitecturii romanesti.
· 1970 - Publica volumul de versuri "Mereu Doi" la editura Litera, prefatat de Nina Cassian.
· 1977 - 1978 - Dupa cutremurul din 1977, indicatiile dictatorului cereau sa se inlature urmarile cutremurului prin cosmetizare, umplerea fisurilor si zugravire. Inginerul Gh. Ursu se opune, adreseaza proteste autoritatilor competente, nu este luat in consideratie si se adreseaza postului de radio "Europa Libera". Devine suspect si este urmarit de Securitate. De mentionat ca nici una dintre constructiile ale caror proiecte au fost semnate de el nu a suferit avarii in timpul cutremurului.
· 1980 - Preda spre tiparire volumul cu impresii de calatorie "Europa mea" retinut de Editura Albatros, dar care nu va fi publicat decit in 1991 la Editura Dacia din Cluj.
· 1984 decembrie - Este denuntat la Securitate ca tine un jurnal de catre doua tinere indoctrinate. I se face o perchezitie la domiciliu si i se ridica 61 de caiete reprezentind insemnarile zilnice pe perioada 1949-1984 si alte manuscrise. Urmeaza o ancheta in stare de libertate. Este interogat despre scrisorile catre Europa Libera, despre criticile si satirele anti-comuniste si anti-ceausiste din jurnal, si despre prietenii din tara si strainatate. Refuza sa-si divulge prietenii.
· 21 septembrie 1985 - Este arestat sub pretextul de tainuire de valuta, 16 dolari care au fost gasiti la domiciliul sau in urma perchezitiei.
· 17 noiembrie 1985 - Este ucis in tortura in arestul securitatii si militiei din Calea Rahovei, Bucuresti.

* aprilie 1990 - Se intocmeste un dosar din care rezulta ca responsabili pentru moartea lui Gheroghe Ursu sunt ofiteri superiori din Securitatea si Militia ceausista. Dosarul se inainteaza la procuratura militara, pentru anchetarea celor vinovati. Pina in prezent a ramas nesolutionat.

Grigore Vieru-date biografice.

oetul Grigore Vieru s-a născut la 14 februarie 1935, în satul Pererâta, fostul judeţ Hotin, România. Cursurile şcolii primare şi cele medii le-a absolvit în satul natal şi în orăşelul Lipcani, între anii 1950-1953.

A debutat editorial, fiind student, cu o plachetă de versuri pentru copii, “Alarma”, apreciată de critica literară drept un început de bun augur, în anul 1957.

În 1958 a absolvit Facultatea de Filologie şi Istorie din cadrul Institutului Pedagogic “Ion Creangă” din Chişinău. În 1960 a fost angajat redactor la revista “Nistru”, actualmente “Basarabia”, publicaţie a Uniunii Scriitorilor din Moldova.

Între 1960 şi 1963, Vieru a fost redactor la editura “Cartea Moldovenească”, unde i-au apărut şi două plachete de versuri pentru copii: "Făt-Frumos şi Curcubeul" şi "Bună ziua, fulgilor!". În 1964, publică în revista „Nistru” poemul "Legământ", dedicat poetului Mihai Eminescu.

Volumul “Versuri pentru cititorii de toate vârstele”, apărut în 1965, i-a adus Premiul republican al comsomolului în domeniul literaturii pentru copii şi tineret (1967).

Prin volumul de versuri “Numele tău”, apărut în 1968, s-a produs o cotitură în destinul poetului. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariţie poetică. În chiar anul apariţiei a devenit obiect de studiu la cursurile universitare de literatură naţională contemporană.

În 1973, după ce a trecut pentru prima oară Prutul în cadrul unei delegaţii de poeţi sovietici, Vieru a declarat cu emoţie: "Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul".

Un an mai târziu, în 1974, Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitaţie oficială din partea Uniunii Scriitorilor, căreia poetul îi dă curs. În 1977, la invitaţia Uniunii Scriitorilor din România, Vieru vizitează, împreună cu soţia, mai multe oraşe din România: Bucureşti, Constanţa, Cluj-Napoca şi Iaşi.

În anii următori au apărut volumele “Mama” (1975); “Un verde ne vede” (1976), pentru care poetului i s-a decernat Premiul de Stat al Republicii Moldova (1978); “Steaua de vineri” (1978), apărută la editura „Junimea” din Iaşi, cu un cuvânt-înainte semnat de Nichita Stănescu; “Izvorul şi clipa” (1981), selecţie din lirica poetului apărută la editura „Albatros” din Bucureşti; “Scrieri alese” (1984), volum în care s-au adunat unele din cele mai frumoase poezii şi cântece, medalioane, secvenţe publicistice, volum prefaţat de cel mai de seamă critic şi istoric literar al Basarabiei, Mihai Cimpoi; “Rădăcina de foc” (1988), la editura „Universul”; “Curăţirea fântânii” (1993); “Văd şi mărturisesc” (1996), volumul selectiv de versuri, aforisme şi confesiuni, scos de editura „Minerva” în una din cele mai prestigioase colecţii “Biblioteca pentru toţi”; “Acum şi în veac” (1997), volum antologic, apărut la editura „Litera” din Chişinău; “Cartea Vieţii Mele” - volum antologic de autor - 550 pagini - (2002).

Alături de creaţia sa poetică se situează şi aceea de alcătuitor de manuale şi abecedare în limba română („Steluţa”, 1970; „Abecedar”, 1974; „Albinuţa”). „Albinuţa” a avut cel mai mare tiraj în Basarabia şi a fost tipărită, în 1995, şi în România.

Grigore Vieru a primit, în 1988, cea mai prestigioasă distincţie internaţională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Andersen.

A fost ales deputat al poporului (1989). La 13 noiembrie 1990 a devenit membru de onoare al Academiei Române, care l-a propus, în 1992, pentru Premiul Nobel pentru Pace.

Membru corespondent al Academiei Române, din 23 martie 1993.

La împlinirea vârstei de 60 de ani, în 1995, Vieru este sărbătorit oficial la Bucureşti, Iaşi şi la Uniunea Scriitorilor din Chişinău. În acelaşi an, poetul este ales membru al Consiliului de administraţie pentru Societatea Română de Radiodifuziune. În 1996 este decorat cu „Ordinul Republicii”, iar în 2000 cu Medalia guvernamentală a României “Eminescu - 150 de ani de la naştere”.
Culegeri din lirica şi poezia sa pentru copii au apărut, de-a lungul anilor, în ţări precum Franţa, Rusia, Ucraina, Letonia, Lituania, Estonia, Georgia, Armenia, Macedonia, Bulgaria şi Bielarus

Date Biografice-Tudor Arghezi

Date biografice despre Tudor Arghezi

Tudor Arghezi (Ion N. Theodorescu) s-a născul la 21 mai 1880 la Bucureşti, fiul lui Nicolae Theodorescu originar din Gorj şi al Rosaliei Arghesi, femeie simplă din Ardeal.
Între 1887 şi 1891 urmează cursurile şcolii primare ,,Petrache Poenaru”. Despre copilărie Arghezi va scrie: ,,Este cea mai amară vîrstă avieţii. N-aş voi să mai fiu o dată copil”.
Între 1891 şi 1896 Arghezi urmează cursurile liceului ,,Sfântul Sava”. Locueşte la internat şi se întreţine singur. Dă meditaţii, iar în vacanţe practică diverse meserii, printre cere şi pe aceea de pietrar. Debutează în 1896 în ziarul ,,Liga Ortodoxă” condus de Al. Macedonski, unde va publica 15 poezii sub semnăturile Ion N. Theodorescu şi Ion Theo. Este perioada când îl cunoaşte pe Grigore Pişculescu, coleg de liceu, cel care va deveni scriitorul Gala Galaction. Tot atunci i-ar fi cunoscut pe I. L. Caragiale, Ştefan Luchian şi G. Ibrăileanu.
În 1897 publică versurii în ,,Revista modernă” şi ,,Viaţa nouă”, semnând Ion Th. Arghezzi. Se angajează la fabrica de zahăr din Chitila.
În 1899 se călugăreşte, sub numele Iosif la mînăstirea Cernica. În septembrie 1900 este hitoronisit diacon. Continuă să scrie versuri, să traducă din Baudelaire. Publică o parte din ciclul ,,Agate negre” în revista bilunară ,,Linia dreaptă” şi ,,Revista idei”.
În 1910 publică poezia ,,Rugă de seară” în revista ,,Viaţa socială”.
În 1913 este redactor şef al ziarului politic ,,Seara”.
În 1915 apare la Bucureşti sub direcţia sa sevista săptămânală ,,Cronica” editată în colaborare cu Gala Galaction.
În 1916, la întrarea României în război, se situează, odată cu Gala Galaction şi cu alţi intelectuali, pe poziţiile neutralităţii. După război această poziţie îi atrage doi ani de detenţie la Văcăreşti împreună cu alţi 11 ziarişti şi scritori printre cere şi Ioan Slavici. Este graţiat în 1919.
În 1916 se căsătoreşte cu Paraschiva Burda de la care va avea doi copii.
În 1920 colaborează la revista ,,Hiena” cu poetii şi tablete care mai târziu vor intra în volumele ,,Flori de mucegai” şi ,,Poarta neagră”.
În 1923 conduce ziarul ,,Naţiunea” pe care îl scrie singur aproape în întregime, colaborează la ,,Viaţa românească”, ,,Adevărul literar şi artistic”, ,,Lumea”, ,,Gândirea”, ,,Ramuri”, ,,Rampa” etc.
În 1927 apare primul volum de versuri: ,,Cuvinte potrivite”.
În 1929 apare volumul ,,Icoane de lemn”.
În 1931 apare al doilea volum de poezii ,,Flori de mucegai” şi al treilea de proză ,,Cortea cu jucării”.
În 1933 apar ,,Tablete din Ţara de Kuty”.
În 1934 apare romanul ,,Ochii Maicii Domnului”.
În 1936 apare ,,Cimitirul Buna Vestire”.
În 1939 apare volumul de versuri ,,Hore”.
În 1942 apare romanul ,,Lina”.
În 1943 publică în ziarul ,,Informatia zilei” articole şi pamflete. La 30 septembrie apare pamfletul ,,Baroane” care viza persoana ambasadorului Germaniei hitleriste. Ziarul e confiscat, iar Arghezii arestat şi trimis în lagărul de deţinuţi politici de la Târgul Jiu.
În 1947 apare volumul de versuri ,,Una sută una poeme”.
În 1954 reapare presa literară, publicând în ,,Viaţa românească”, ,,Gazeta literară”, ,,Contemporanul” etc.
În 1956 apare volumul ,,Cântare omului”.
În 1957 apare volumul de fabule ,,Stihuri pestriţe.
În 1958 apar volumele ,,Lume veche, lume nouă” (culegere de articole) şi ,,Cartea mea frumoasă” (poezii pentru copii).
În 1959 apare ediîia bibliofilă ,,Versuri”, strângând aproape integral creaţia poetică Argheziană.

Costache Negruzzi-date

Constantin Negruzzi s-a nascut in 1808 la Trifestii Vechi de linga Iasi.

Intre 1816-1820 viitorul scriitor ia lectii de limba greaca cu dascalul Chiriac si de limba si literatura franceza cu emigrantul polon Brancovitz. In 1820 invata romaneste de sine statator, dupa cum ni se destainuie in scrisoarea "Cum am invatat romaneste". In 1822 se muta la Chisinau. Din aceasta perioada sunt primele incercari literare ale scriitorului (Zabavele mele din Basarabia in anii 1821, 1822, 1823�). In 1823 viitorul scriitor traduce "Mnemon" de Voltaire. In 1824 traduce "Prostia Elenei" de Marmontel. In 1829 scrie nuvela romantica "Zoe". In 1835 e facut postelnic. Tot in acest an publica traducerea melodramei "Treizeci de ani sau viata unui jucator de carti" de V.Ducange si M.Dinaux. in 1837 este ales deputat al judetului Iasi. Publica "anecdotul" Aprodul Purice si citeva traduceri din V.Hugo, Al.Dumas si A.Puskin. in 1839 publica "Reteta", "Catacombele Monastirii Neamtului", "Riga Poloniei" si "Printul Moldaviei" s.a. In 1840 este ales primar al orasului Iasi si e numit codirector al Teatrului National, alaturi de Mihail Kogalniceanu si Vasile Alecsandri. In "Dacia literara" publica nuvela istorica "Alexandru Lapusneanu", vad lumina tiparului "O alergare de cai",

"Fiziologia provintialului" s.a. In 1841 apare scrisoarea "Slavonisme". Impreuna cu Mihail Kogalniceanu publica "200 retete cercate pentru bucate si alte treburi gospodaresti". In 1842 publica in "Albina romaneasca" scrisoarea "Pacala si Tindala". In 1844 in revista "Propasirea" sunt publicate 4 scrisori negruzziene despre limba. Vede lumina tiparului nuvela "Toderica", traduce din satirele lui Antioh Cantemir. In 1845 apare nuvela "Sobieskii si romanii". In "Romania literara" a lui V.Alecsandri publica scrisoarea "Un protes de la 1826". In 1857 devine membru al Divanului Domnesc. Publica volumul "Pacatele tineretelor".

Costache Negruzzi se stinge din viata la 24 august 1868, fiind inmormintat in cimitirul bisericii din Trifestii Vechi.

-opera-



"Dar intii de toate, Negruzzi e un mare prozator, fara inventie, marginit la anecdota si memorii". (George Calinescu)

Publicist, traducator, poet, dramaturg, prozator, filolog, creatorul nuvelei istorice "Alexandru Lapusneanu", neegalata pina astazi, Costache Negruzzi este un deschizator de drumuri in literatura romana moderna, "un clasic al romantismului".(Al.Piru) Costache Negruzzi traieste si se formeaza intr-o perioada de renastere nationala, fiind alaturi, in actiunile literare si culturale, de M.Kogalniceanu, V.Alecsandri, Al.Russo. Deschizator de drumuri in diverse genuri si specii literare in perioada pasoptista (poemul istoric, epistola literara), fruntas al actiunii pentru promovarea teatrului in romaneste, traducator in limbile franceza si rusa, C.Negruzzi este, mai ales creatorul nuvelei romanesti. In anii maturitatii artistice (1837-1844), colaboreaza la principalele reviste ale vremii: Albina romaneasca, Curierul de ambe sexe, Dacia literara, Propasirea s.a. Pe cind uitasem ca sintem romani si ca avem si noi o limba, Negruzzi impunea o constiinta acuta a trecutului nostru si un model de limba romana coerenta, curgatoare si fara "latunoaie".

Negruzzi a fost preocupat si de problemele limbii intr-un numar de 4 scrisori, intitulate "Critica", pe temeiul cunoasterii limbii vorbite, a textelor vechi. Scriitor plin de spirit, in opera lui Negruzzi sunt prezente ironia si umorul, vorbirea in sentinte si aforisme ca la clasici.

Aflat la temelia literaturii moderne, in opera sa se reflecta modalitatile artistice ale epocii clasice si romantice.

Lui Negruzzi ii apartine primul proiect de epopee nationala, "Stefaniada", din care a realizat un singur poem, "Aprodul Purice", inspirat din cronica lui Gr.Ureche si de anecdota inserata de Neculce in "O seama de cuvinte". Opera sa reflecta, in primul rind, principiile promovate de "Dacia literara".

Numele lui Negruzzi este legat de obicei de nuvela istorica "Al.Lapusneanu" care "ar fi devenit o scriere celebra ca si Hamlet, daca literatura romana ar fi avut in ajutor prestigiul unei limbi universale" (George Calinescu). Prin nuvela "Al.Lapusneanu" Negruzzi devine primul sciitor epic de seama al literaturii romane.(T.Vianu) Proza sa se distinge nu atit prin inventivitate artistica, cit prin caracterul ei evocator, memoralist si analitic.

I.Luca.Caragiale-date biografice

852--La 30 ianuarie s-a nascut la Haimanale-Prahova I.L.Caragiale, fiul lui Luca (secretar al Manastirii Margineni) si al Ecaterinei Caragiali. Astazi satul poarta numele marelui dramaturg.

1859-60--Primul an de scoala, la Ploiesti. Deprinde scrisul si cititul de la parintele Marinache si dascalul Haralambie, de la Biserica Sf. Gheorghe. Tatal devine avocat la Ploiesti.

1860-61--Baiatul urmeaza cursurile clasei a II-a la Scoala

Domneasca nr. 1 Ploiesti.

1862-64--La aceeasi scoala, îl are ca învatator pe Bazil Dragosescu, despre care pastreaza amintiri frumoase, între care si vizita emotionanta a lui Cuza Voda. Obtine certificatul de absolvire a cursului primar.

v1864-67--Frecventeaza Gimnaziul "Sf. Petru si Pavel" Ploiesti. 1868-68--Biografii afirma ca ar fi urmat clasa a V-a liceala la

Bucuresti, unde se mutase familia.

1868-70--Urmeaza cursul de mimica si declamatie, tinut la

Conservatorul din Bucuresti de Costache Caragiali, unul din

unchii sai, autor dramatic si actor.

1870 --La 18 ani, este copist la Tribunalul Prahova, dupa dorinta

batrânului sau tata, care decedeaza bolnav de idropizie. Dupa

înmormântarea tatalui, Ion Luca paraseste aceasta functie si

este destituit. Ramâne singurul sustinator al mamei sale

Ecaterina si al surorii sale Lenci (cu 3 ani mai tânara).

1871-72--Sufler si copist la Teatrul National din Bucuresti.

1873-75--Începe cariera de gazetar în revista Ghimpele.

1875-76--"Girant responsabil" la ziarul Alegatorul liber.

1876-77--Redactor al Claponului. Cu F. Dam� editeaza ziarul

Natiunea româna.

1878--Colaboreaza la Timpul, avându-i colegi pe Eminescu si

Slavici. Traduce din franceza tragedia în versuri Roma

învinsa de Al. Parodi, reprezentata la 21 mai pe scena

Teatrului National Bucuresti. Tot în mai, participa pentru

prima oara la o întrunire a Societatii Junimea. În toamna T.

Maiorescu îl ia la Iasi, pentru a citi piesa O noapte

furtunoasa.

1879-- La 18 ianuarie - premiera comediei O noapte furtunoasa la Nationalul bucurestean. Face o calatorie la Viena.

1881-83--Este revizor scolar pentru judetele Neamt-Suceava si apoi

Arges-Vâlcea.

1884-- La 13 noiembrie, premiera capodoperei sale dramatice O scrisoare pierduta. Functionar al Regiei Monopolurilor.

1885-- Premiera comediei D-ale carnavalului. Este profesor suplinitor la Liceul "Sf. Gheorghe" din Bucuresti. În Convorbiri literare apare studiul Comediile d-lui Caragiale semnat de Titu Maiorescu. Se naste Mateiu, fiu natural al Mariei Constantinescu, recunoscut de I. L. Caragiale.

1886-- "Omul fara noroc" intra în zodia îmbogatirii. Moare în Capitala vara primara a mamei sale, Ecaterina Momolo, batrâna cu avere. Urmeaza un lung proces pentru mostenire, între urmasi.

1887-- Tipareste la Sibiu cartea Roma învinsa, tradusa de Caragiale. 1888-89--Director general al teatrelor. Staruintele sale nu sunt

apreciate de oficialitati si demisioneaza. Moare mama sa Ecaterina Caragiali (73 ani), din familie ramânând numai el si sora-sa Lenci. La editura Socec, îi apare volumul Teatru. Se casatoreste cu Alexandrina Burelly, fiica arhitectului Gaetano Burelly. Calatorie în Italia.

1890--Premiera dramei Napasta la Nationalul bucurestean.

1891--Apar volumele Teatru si Napasta, învinuite de imoralitate si

respinse de la Premiul Academiei.

1892 --Întrând în conflict cu junimistii, tine conferinta Gâste si

găsti literare, la Ateneu. Apare volumul Pacat..., O faclie de

Paste, Om cu noroc (3 novele).

1893--Scoate prima serie a Moftului român, cu A. Bacalbasa. Se naste al doilea fiu, Luca Ion, viitorul poet. Deschide prima sa berarie, scandalizându-i din nou pe adversari.

1896-- Publica volumul Schite usoare. Scoate pentru scurt timp

Epoca literara, cu St. O. Iosif (secretar de redactie). Solicita directia Teatrului National din Iasi, dar este refuzat de primarul N. Gane.

1897-- Apar volumele sale: Schite si Notite si Fragmente literare.

1899--Este numit registrator la Regia Monopolurilor Statului.

1901--Caragiale este sarbatorit la Ateneul Român cu prilejul împlinirii a 25 de ani de activitate literara. B. Delavrancea si Tache Ionescu îl elogiaza, primind o pana de aur. Apare volumul Momente. La 1 aprilie, îsi pierde slujba de la Regia Monopolurilor si scoate a doua serie din Moftul Român. Este epoca procesului de calomnie intentat lui. Const. Al. Ionescu-Caion, un psihopat care publicase în Revista literara doua articole în care Caragiale era învinuit ca a plagiat piesa Napasta dupa un fictiv autor ungur, Istvan Kemeny.

1902-- Prietenul sau Barbu Delavrancea pledeaza stralucit la Procesul Caion pentru Caragiale si gazetarul mincinos este condamnat în lipsa. Pâna la urma Caion a fost achitat. Alta lovitura împotriva lui Caragiale: volumul Momente este respins de comisia de premii a Academiei.

1904 --Atacat mereu de adversari, respins de la premiul Academiei, Caragiale nu-si mai gaseste locul la Bucuresti. De aceea, împreuna cu familia face o calatorie în Italia, Franta, Germania. Acum îi revine partea din averea mostenita.

1905-- Se stabileste cu cei dragi la Berlin, într-un exil de buna voie. Face proiectul noii comedii Titirica, Sotirescu & Co, dar n-o va termina niciodata. Teatrul îi adusese, personal, numai necazuri.

1907 --Pastreaza legaturile cu prietenii din tara, fiindu-i dor de plaiurile natale. Publica pamfletul 1907, din primavara pâna-n toamna. Reface bunele relatii cu Titu Maiorescu, pe care îl învinuise de falsificarea textelor lui Eminescu.

1908 --Publica în trei volume, la Editura "Minerva", Opere complete. Desi în ultimii ani de viata s-a stabilit la Berlin, face câteva calatorii în vatra româneasca, inclusiv la Bucuresti.

1909 --Apar Kir Ianulea în Viata româneasca.

1910 --Publica volumul Schita noua, care cuprinde schite si povestiri scrise în ultimii ani de munca literara.

1912 --Împlineste 60 de ani de viata si e tot la Berlin, departe de tara. Presedintele Societatii Scriitorilor Români, Emil Gârleanu, îi propune sarbatorirea la Bucuresti. Dar Caragiale are motive sa refuze aceasta sarbatorire, expediind delicatului sau prieten o telegrama, în stil caragialesc. La 9 iunie, I. L. Caragiale moare subit la Berlin si, mai apoi, corpul este adus la Bucuresti. Astazi îsi are mormântul la Cimitirul Bellu, nu departe de Eminescu.

Mihai Eminescu-tabel cronologic

1850- La 15.01.1850 se naste la Botosani (conform<: Seban (1841-1874),Nicolae sau Nicu (1843-1884), Iorgu sau George (1844-1873) , Rucsandra (1845, moare de copila) , Ilie (1846-1862), Maria (moarta la 7 ani), Aglaea (1852-1906) , Henrieta sau Harieta (1854 ?-1889), Matei (1856-1929) , Vasile (mort la virsta de un an si jumatate).Mihai isi petrece copilaria atit in << tirgul glodos>>Botrosani , cit si in Ipotesti, unde tatal sau cumpara in primavara lui 1848 o jumatate de mosie.

1857- Din vara acestui an dateaza interventia tatalui sau la Postelnicia din Iasi pentru a obtine pasaportul de trecere a hotarului in Bucovi:<<Totodata rog sa se inscrie in acel pasaport pe al cincelea fiu al meu , Mihail, care este in versta de 7 ani. Statul crescatoriu, parul negru , ochii negri, nasul potrivit, fata smolita , avind si aceasta a urma studiile>>. Este primul portret documentar al poetului.

1858-1859- Este inscris in cl. a-3-a la scoala primara greco-orientala din Cernauti (<< National-Hauptschule>>), fiind clasificat al 15-lea intre 72 , iar in cl. a-4-a – -- al 5-lea intre 82 de elevi.

1860-1863- Studii la Ober-Gimnazium. Repetent in cl. a-2-a. In aprilie 1863 nu mai este printre elevi.

1864- Se intoarce la Cernauti , unde era in turneu trupa Fani Tardini. Angajat ca practicant la tribunalul din Botosani si copist ( scriitoriu ) la comitetul judetian permanent.

1865-1866-Este elev particular in cl. a-5-a gimnaziul la Cernauti ,unde Aron Pumpul ii incredinteaza supravegherea bibleotecii sale. Scrie <s avea>> si <ainatate>>.

  1. Apare in brosura „Lacramioarele invataceilor gimnazisti de-n Cernauti la mormintul prea iubitului lor profesoriu Arune Pumnul rapusat intr-a 12/24 ianuarie 1866.—Cernauti 1866>> poezia <intul lui Aron Pumnul>>, semnata de M. Eminovici , privatist. In numarul din 25.02—9.05.1866 al rivistei <> apare poezia <<De-as avea>> sub semnatura Mihai Eminescu, insotita de urmatoarea nota a redactiei: ,,Cu bucurie deschidem coloanele foii noastre acestui june numai de 16 ani, care cu primile sale incercari poetice triimise noua ne-a surprins placut”.Nasul literar al poetului este Iosif Vulcan, care ii mai publica poeziile ,,Din strainatate, ,,La Bucovina” , ,,Speranta” , ,,Misterile noptii” , precum si traducerea nuvelei ,,Lantul de aur a scritorului suedez Ondel Adam.In primavara anului paraseste Bucovina , calatorind prin Transilvania (Blaj, Sibiu); trece apoi muntii si vine la Bucuresti, unde Iorgu Caragiali isi deschise un Teatru de vodevil. Scrie poeziile ,,Mortua est”, ,,La o artista, ,,Ondina”, ,,Lida”.

1867-1868-Este angajat ca suflor in trupa lui Iorgu Caragiali, apoi in cea a lui Millo-Pascali . Este cunoscut de I.L.Caragiali : ,,Era o frumusete!O figura clasica incadrata de niste plete mari negri; o frunte inalta si senina; niste ochi mari – la aceste ferestre ale sufletului se vedea ca cineva este inauntru; un zimbet blind ai adinc melancolic. Avea aerul unui sfintv tinar coborit dintr-o veche icoana, un copil predestinat durerii, pe chipul caruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare”.Continue colaborarea cu rivista ,,Familia”(,,La o artista”, 18/30 august 1868, ,,Amorul unei marmure” 19 septembrie / 1 octombrie 1868). In 1868 la Arad il intilneste Iosif Vulcan.

1869 – O incercare de roman sub denumirea de ,,Naturi catilinare”. Fragmentul de roman ,,Geniu pustiu”. In ,,Familia”apar ,,Junuri carupti” si ,,Amicului F.I.”. Scrie ,,De-as muri ori de-ai muri”, ,,Doi astri”, ,, Unda spuma”, ,,Cind privesti oglinda marii”, ,,Din nopti tacute”, ,,Replici”, ,,E ingerul tau ori umbra ta?”, ,,Venere si Modona” , ,,Locul aripelor”, ,,De ce sa mori tu?”.Se inscrie in cercul societatii literare ,,Orientul”(1 aprilie),care

avea menirea sa stringa folclor si documente de istoriei.Termina traducerea ,, Artei reprezintarii dramatice” a lui Ritser. Ce afla in turnee cu trupa lui Pascali (Iasi,Cernauti). ,,Eminescu la1868/1869 era un tinar cam de 19 ani.Statura mijlocie ,trasaturi frumoase si regulate , par bogat si negru dat inapoi pina pe umeri, cum poarta artistii. C-un cuvint un tip

roscovat foarte frumos”(Stefan Cacovean). Incircari ale familiei de a-l trimite la stuidii.Din semestrul de iarna 1869/1870 este student auditor la Universitatea din Viena. Lecturi intense din Platon, Kant, Sepenhauer, Fihte, Russo, Konfucius, ,,Vede”, ,,Sacuntala”, Spinoza, Heghel.

1870 - Publica in ,,Convorbiri literare” din 15 aprilie ,,Venera si Madona”, iar din 15 august -- ,,Epigonii”, a carui idee este, dupa precizarea insusi a autorului, ,,Compartiunea dintre lucrarea increzuta si naiva a predecisorolor nostri si lucrarea noastra trezita , rece”. Eacob Nedruti, redactorul revistei , il viziteaza la Viena. Participa la actiunile de sarbatorire a implinirii a 400 de ani de la sfintirea manastirii Putna, ctitorii a lui Stefan cel Mare.

  1. In apar ,,Convorbiri literare”poeziile ,,Mortua est”, ,,Inger de paza” si ,,Noaptea”. Participa la constructia sociitatii academice social-literare ,,Romania juna”, in comitetul de conducerealcaruia este ales bibleotecar. Face cunostinta cu Vironica Micle. Colaboreza cu E. Negruti. Planurile in vedere scrierii poemului ,,Memento mori” (sub titlurile ,, Panarama desertaciunilor”, ,,Tempora mutantur”, ,,Vanitas vanitatum vanitas”, nuvelei ,,Sarmanul Dionis” si a poeziei ,,Imparat si proletar”(sub titlul ,,Proletarul”).

  1. Soseste la Botosani. Ceteste in sedinta ,,Junimii” din 1.09.1872 nuvela ,,Sarmanul Dionis” (,,Memento mori”). In sedinta din 7 septembrie citeste ,,Inger si demon”si ,,Floare albastra”, publicate in ,,Convorbiri literare”. Este primit cu entuziasm. La 16 decembrie se inscrie la Universitatea din Berlin, unde urmeaza cursuride istorie moderna, istoria generala a filozofiei , principiile logice ale stiintelor expirementale, istoria egepteana, filozofie hegheliana .

  1. Planuri si variante la ,, Luceafarul” si ,,Calin”. Raporturi complecate cu familia. Se angajaza secretor al Consulatului romin din Berlin.

  1. Titu Maiorescu insista sa prigateasca doctoratul in filozofie , pentru a fi numit profesor la Universitatea din Iasi . Traduce ,,Critica ratiunii pure” de Kant (cam a treia parte ). Se intoarce la Iasi, unde obtine postul de director al Bibleotecii Centrale. Moare fratele sau Serban. In numarul din 1 decembrie al ,,Convorbirelor literare” apare ,,Imparat si proletar”, care intimpina critici din cauza ,,imperfectiunii de forma”. ,,Eminescu este dintre acei putini oameni, care nu sint meniti a vietui in societate, ca nu-si afla semeni.In deobsti el este nesuferit, pentru ca stie cine este el, stie cine sint altii, nu-i pasa de o lume, pe care trebue s-o despretuiasca si sta ca si-o carte deschisa inaintea tuturor. Toate sufletele alese sint nerezervate si tocmai pentru oameni comuni lipsa de rezerve a unui fuflet aleas este nesuferita”. (Ion Creanga) 55333eqk39tnu9v

  1. In numarul 1 februarie al ,,Convorbirelor Literare” apare ,,Fat-Frumos din tei”. Desfasurarea o intensa activitate de bibleotecar: numara volumele, duce evidenta, face ordine, achizitioneaza carti vechi. La 1 iulie e numit revizor scolar ,,Convorbirelor literare” apare ,,In aceasta calitate el calatorea din sat in sat,ave raporturi continue cu invatatori, cu primari, cu tarani, si se intari tot mai mult in dragostea sa pentru poporul din jur”.(E. Negruti) Inceputul prieteniei cu Ion Creanga, dupa ce il asculta la o consfatuire a invatatorilor din cele doua judete. ,,Eminescu il indemna sa scrie vre-una si Creanga isi asterne pe hirtie povestea ,,Soacra cu trei nurori”pe care o si tremite intr-o sara la ,,Junimea”, caci Creanga, timid si cam salbatic din natura lui, n-a voit sa vina si el.La ,,Junimea” a fost un adevarat entuziazm la citirea acelei povesti; ni se releva un stil si o limba pe care nu o auzisem acei care nu traisem la tara ...” (G. Panu) Soseste la Cernauti, unde se intilnestecu Stefanelli. Face numeroase inspectii in scoli. Proecteaza o carte de citire.

  1. In ,,Curierul de Iasi”,unde devine gazetar dupa ce este destituit din functia de revizor, apar nuvelele ,,La aniversara” sub semnatura Gajus si ,,Cezara”. ,,Convorbirile litirare” ii publica ,,Strigoii”(1 decembrie), ,,Melancolie”, ,,Craiasa din povesti”, ,,Lacul” si ,,Dorinta”(1 septembrie), ,,Calin”(1 noiembrie). Scrie poeziile: ,,Sint ani la mijloc”, ,,Cartile”, ,,Gindind la tine”, ,,Coborirea apelor”, ,,Ai nostri tineri”, ,,Femeia... mar de cearta”, ,,Cind te-am vazut, Verena...”, ,,In fereastra despre mare”. Publica mai multe articole, conferinte, cronici dramatice (cea din 5 decembrie este consacrata lui Gogol). Interogari in legatura cu pretinsele furturi de la Bibleoteca. La 13 august moare Raluca, mama poetului. Scrie dupa citeva saptamini poezia,, O, mama...”. ,,Eminescu, in vremea aceea (epoca ,,Curierului de Iasi --- M.C.), era un tinar cam de 28-29 ani, bine facut, potrivit de inalt, cu fata lungareata incalata, cu musteata neagra, plete lungi si negre ii cadeau pe spate, o redegota neagra cam ponosita, cu o cravata maslinie si cu puchitei albi rotunzi, esea bulbucata din jeletca sa vinetie-neagra, inchisa cu doua rinduri de bumbi...” (Ioan S. Ionescu)

  1. Publica in ,,Timpul”(24 noembrie) articolul ,,Balcescu si urmasii lui”, in care sa opereaza cu o antiteza de felul celea din ,,Epigonii” si serialul ,,Icoane vechi si icoane noua” (decembrie). Participa la sedintile ,,Junimii”.

  1. Publica in ,,Convorbiri literare”din 1 martie ,,Povestea codrului”, ,,Povestea teiului”, ,,Singuratatea” si ,,Departe sint de tine”. Coloborari fructuoase la ,,Timpul”. qn333e5539tnnu

  1. Ii apar in ,,Convorbiri literare” din 1 februarie poeziile ,,Pajul Cupidon”, ,,O,ramii” si ,,Pe aceeasi ulicioara...” Iar in numarul din 1 octombrie --- ,,Afara-i toamna”, ,,Sint ani la mijloc”, ,,Cind insusi glasul”, ,,Freamat de codru”, ,,Revederea”, ,,Foaia vesteda”, ,,Despartire”. La 4 august moara Stefan Micle, sotul Veronicai Micle. La 5 septembrie Veronica Micle il viziteaza pe poet la Bucuresti. Intr-o scrisoare din 2 septembrie isi exprima geloasa, ca foarte ,,simtita” poezia ,,Atit de frageda...” este adresa ,,unei fiinte cu care din nefiricire sau din fericire poate eu nu ma pot nici masura, nici compara (Elizabet)”.

  1. In numarul din 1 aprilie 1880 al ,,Convorbirelor literare” ii apare elegiea ,,O,mama...”, ,,Junimea” isi reea ,,Mircurile literare” la Bucuresti. Semne de oboseala si istovire fizica, senzatia imbatrinirii. In raza atentiei poetului apare Kleopatra Poenaru Lecca. ,,Eminescu fu impresionat si se amoreza de frumusetia ei cautind ocazie de a o revedea, dar... d-na Lecca era indiferenta la gindurile lui”. (I. Petrascu

  1. Este anul piublicarii primelor patru ,,Srisori” in ,,Convorbiri literare”:,,Scrisoarea 1” (1 februarie), ,,Scrisoarea 2” (1 aprilie), ,,Scrisoarea 3” (1 mai), ,,Scrisoarea 4” (1 septembrie), care prezinta o panorama viu colorat cu accente vehemente, satirice a situatiei sociale de atunci. Vironica Micle evita intilnirea cu poetul.

  1. La 24 aprilie citeste in sedinta ,,Junimii” noua frumoasa poezie ,,Luciafarul”, dupa cum noteaza in jurnalul sau T.Maiorescu.Dintr-o scri- soare a Veronicai Micle: „Intreaba-ma daca cint in luna sau pe pamint, daca sint teafara sau nebuna, daca te-am urit sau te iubesc mai mult ca oricind”. Accente de profunda deceptie sufleteasca : „Astept telegramele Havas, ca sa scriu iar , sa scriu de meserie, scrie-mi-ar numele pe mormint si n-as mai fi ajuns sa traesc”.

  1. Anuul publicarii marii sale capodopere „Luceafarul”.( „Almanahul Societatii Academice Romania juna”, aparut la 26 aprilie; „Convorbiri literare”din 1 august), primului si unicului volum de „Poezia” al lui Eminescu in libraria Socec si a unor mari realizari lirice, publicate in „Familia”: „S-a dus amorul” (24 aprilie-6 mai), „Cind amintirea...” (15-27 mai), „De-acuma...” (5-17 iunie), „Ce e amorul” (17-20 iulie), „Pe linga plopii fara sot” (28 august- 9 septembrie), „Si daca...” (13-15 noembrie). Volumul de poezii,ingrijit de Titu Maiorescu, include urmitoarele poezii: „Singuratate”, „Lasa-ti lumea ta uitata”, „Si daca ramuri bat in geam”, „Pajul Cupidon”, „Ce te legeni ,codrule”, „Melancolie”, „Rugaciunea unui dac”, „Pe aceeasi ulicioara”, „De cite ori, iubito”, „O, ramii”, „Despartire”, „Craiasa din povesti”, „Oda (in metru antic)”, „La mijloc de codru des”, „Venera si Modona”, „Sonet (Iubind in taina...)”, „Sonet (afara-i toamna)”, „Sonet(sint ani la mijloc...)”, „Sonet (Cind insusi glasul...)”. „Sonet (Trecut-au anii...)”, „Sonet (S-a stins viata falnicei Venetii...)”, „Dorinta”, „Mortua est”, „Noaptea”, „Egipetul”, „Adio”, „Ce e amoru”, „Lacul”, „Inger si demon”, „Floare albastra”, „Se bate miezul noptii”, „Inger de paza”, „Atit de frageda”, „O,mama...”, „Fat-Frumos din tei”, „Cu mine zilele-ti adaugi”, „Din valurile vremii”, „Povestea codrului”, „Imparat si proletar”, „Pe linga plopii fara sot”, „Glossa”, „S-a dus amorul”, „Departe sint de tine”, „Freamat de codru”, „De-or trece anii”, „Te duci”, „Peste virfuri”, „Somnoroase pasarele”, „Revedere”, „Cind amintirile”, „Doina”, „Mai am un singur dor” cu trei variante, „Epigonii”, „Calin”, „Strigoii”, „Srisoarea 1”, „Scrisoarea 2”, „Scrisoarea 3”, „Scrisoarea 4”, „Luceafarul”, „Criticilor mei”. Prefata memtioneaza dezinteresarea totala a lui Eminescu fata de aparitia volumului („El a fost totdeauna prea impersonal si prea nepasator de soarta lucrarilor sale...”), precum si darul autorului „de a intruna adinca sa simtire si cele mai inalte ginduri intr-o frumusete de forma”. Se manifesta primile semne ale bolii grave a poetului: „Obiceiul lui era ca citea cu glas tare ceea ce ii place, mai ales poeziile, si facea multa galagie cind sria, se plimba. declama, batea cu pumnul in masa, era oarecum in harta cu lumea, la care se adrisa (...) Eu eram din ce in ce mai staruitor, eara el se facea tot mai indaratnic si zicea tn cele din urma ca abuzez de aficteunile lui si-l terorizez. Aceasta a fost pentru mine primul semn al bolii de nervi carel cuprinsese...” (I. Slavici) Este internat la sanatoriul Sutu, apoi la o casa desanatate din Viena, undei face o vizita Titu Maiorescu. Face o calatorie la Iasi pentru a participa la sarbatorile cu ocazia dezvelirii statuiilui Stefan cel Mare.Subscriptii intru ajutorarea lui Eminescu.

  1. „Convirbiri literare” publica „S-a stins viata falnicei Venetii” si „Glosso” (1 ianuarie); „Diana”(1 februarie), „Te duci” (26 februarie), iar „Familia” poezia „Din noaptea” (24 februarie). La 8 ianuarie moare tatal sau G. Eminovici, care „era un om batrin foarte dragut, glumet si original”. (I.L. Caragiali) Eminescu se intoarce in tara si, la insistenta prietinilor sai, pleaca la o excursie de convaliscenta in Italia. La 7 martie moare Neculai, fratele poetului. Eminescu este numit sibbibleotecar al Bibleotecii centrale din Iasi (septembrie). Sanatatea sa, dupa propria marturisire, „scirtie tntruna ca o moara stricata, ba poate ireparabila” si este internat in decembrie la spitalul „Sf. Spiridon”. Eminescu „a electrizat pe toti cu poeziile sale mai noua”, noteaza Iosif Vulcan intr-un articol de calatorie ( „familia” din 17 februarie).

  1. In „Familia” din 25 ianuarie apare portretul lui Eminescu, un articol al lui Iosif Vulcan intitulat „M. Eminescu” si poezia „Epigonie”, iar in „Convorbiri literare”din 1 iulie poezia „Poeziilor”. Este internat la sanatoriul doctorului Iahimov de la Odesa. La sfirsitul anului participa la seratele teatrale de amatori, organizate la Cernauti de cora sa Aglaea.

  1. „Convorbiri literare”din 1 decembrie ii publica poezia „La steaua”. Zearul „Epoca” din 1 ianuarie tipareste „Dalila”, varianta a „Scrisorii 5” iar „Albumul literar” poezia „Nu ma intelegi”. La 27 februarie Al. Vlahuta tine la Ateneu conferinta „Poeziile lui Eminescu”. Se afla la baile de la Repedea; in noembrie este internat la Ospiciul de la Manastirea Neamtului. Intilnindu-l pe o strada din Iasi, Vasile Burla ii daruieste paltonul sau.

  1. Apoi in „Convorbiri literare” „De ce nu-mi vii” (1 februarie), reprodusa si de „Familia” din 17 februarie, si „Camadeva” (1 iulie), reprodusa de asemenea de „Familia”(24 iulie). „Almanahul literar”pe anul 1887 publica „Luceafarul” si vociteva ofirizme, iar „Almanahul revistei „Romamia literara” poezia „Adio” si o poezie a lui Al. Vlahuta „Lui Eminescu”. Revista „Familia” din 31 iulie pune problema acordarii unui premiu poetului. „Nenorocitul poet Eminescu este iaras prada crudei boale, ce-l ofileste si-l consuma de-atita timp! De-o saptamina intreaga nu vorbeste, nu umbla, nu maninca!”. Este lait motivul relatarilor presii vremii. Se intocmesc liste de subscriptei pentru ajutorarea lui. Pleaca la bai in Austria. Se intoarce la Botosani, unde primeste ingrijirile sorei sale Henrieta : „Mihai este foarte bine, are cear permisiunea de a se plimba pe trotuar, se-ntelege de la sine numai cind e timpul frumos2 (dintr-o scrisoare a Henrietei catre Cornelia Emilian din 11 noembrie).

  1. Titu Maiorescu ii trimite la 16 februarie in care ii cere asentimentul pentru tipirirea editiei 3. Henrieta, care intentioneaza sa cumpere o casa, se imbolnaveste.dupa o vizita a Veronicai Micle la 12 aprilie poetul pleaca la Bucuresti. La 20 aprilie apare cea de-a trea editie a „Poeziilor”. La 23 noembrie Senatul voteaza onanim pentru acordarea unii pensii lui Eminescu. „Om din mine n-o sa mai easa! Prea sint multi acea pe care i- -am jignit spunind adevarul si, dupa cele petrecute, nu-mi ramine decit sa stau sfincios intr-un colt”. (Eminescu catre Slavici) Participa la redacarea gazetei „Fintina Blandeziei”.

  1. La sfirsitul anului apare cea de-a patra editie a „Peziilor”. La 2 februarie este internat la spitalul „Marcuta” din Bucuresti. Luceafarul (Venus), dupa relatarile „Tribunei”, a avut o neobisnuita lumina in acest an. „Lumea me-au acuzat de lipsa de simtire si umanitate fata de Eminescu. – Sint lucruri mai presus decit puterile cuiva, va marturisesc sincer, nu pot sa-l vad lipsit de minte, eu care am cunoscut pe Eminescu in cea mai splendida epoca a vietei sale intelectuale. Si asa sint fara nici o lege si fara nici un D-zeu, sa-mi ramina cel putin acel al poeziei, care pentru (mine) s---au fost intrupat in fiinta lui Eminescu...”(dintr-o scrisoare a Veronicai Micle). „...Bietul Eminescu e victima unei prea mari framintari intelectuale. Astazi, cind e nebun, si tot se vede intr-insul cit a cetit” (dintr-un interviu dat de doctorul Sutu). La 1 iunie este lovit debolnavul Petrea Poinaru cu o piatra aruncata cu prostia. La 15 iunie marele poet se stinge din viata. Este inmormintat la cintirimul Bellu. Pe piatra de mormint sint deltuite versurile din „Mai am un singur dor”: „Reverse dulci scintei/Atotstiutoare,/De-asupra-micrengi de tei/Sa-siscuture floarea.//Nemaifiind prebeag/De-atuncea inainte,/Aduceri aminte/M-or troeni cu drag”.In acelasi an mor Veronica Micle, Henrieta, sora poetului, si Ion Creanga marele sau prieten.

Lumina Luceafaralui, atit de intensa in anul desparitiei lui Eminescu, aureoleaza destinul tragic al poetului. „Ca un Luceafar am trecut prin lume” („Odin si poetul”).