Ion Creanga-viata literara

Ion Creanga s-a nascut la 1 martie/10 iunie 1937 la Humulesti, judetul Neamt, ca fiu al lui Stefan a Petrii Ciobotarului si al Samarandei Creanga din Pipirig. Primii ani de scoala (1847-1852) ii face la Humulesti, Brosteni si Targu-Neamt, fiind inscris cu numele de Stefanescu Ion. In 1854 urmeaza cursurile scolii de catiheti din Falticeni, unde isi ia definitiv numele de Ion Creanga. Cu anul 1855 incepe studiile la Seminarul din Socola, pe care le intrerupe in 1858, din cauza ca moare tatal sau si lipsa posibilitatilor materiale il determina sa renunte.

Ion Creanga-date biografice

CREANGA, Ion (1 martie 1837, Humulesti, judetul Neamt - 31 decembrie 1889, Iasi)
scriitor, mare clasic al literaturii romane
Fiul mai mare al lui Stefan a Petrei Ciubotarul si al Smarandei, fiica lui David Creanga din Pipirig. Cea dintai invatatura a primit-o de la dascalul Vasile a Ilioaei, in chilia anume ridicata de catre humulesteni.
La indemnul lui David Creanga din Pipirig, isi continua invatatura, dar pentru putin timp, la scoala din Brosteni, de sub conducerea lui Neculai Nanu, infiintata de marele logofat Alecu Bals.
Dupa avarierea "cocioabei de pe malul stang al Bistritei" (casa Irinucai), revine la Humulesti, face carte cu dascalul Simion Fosa din Tutuieni, de la biserica "Adormirea" din Tg. Neamt, apoi la Scoala Domneasca din Tg. Neamt, dupa 1 iunie 1853, cu profesorul Isaia Teodorescu, zis Popa Duhu, "cuget neobisnuit de indraznet pentru vremea lui si pentru functia lui sociala".
Urmeaza in 1854 Scoala de Catiheti din Falticeni, iar de la 1 septembrie 1855, la Seminarul Central de la Socola, fiind recomandat de catre "catihetul Conta", prin adresa din 9 iulie 1855. Bine pregatit, in urma examinarii la care a fost supus, este primit direct in clasa a doua. A facut limba elina cu profesorul Neofit Scriban (militant pentru luminarea poporului, arhimandrit, inchis la Manastirea Neamt de catre mitropolitul Veniamin, pentru ca se gasisera la el operele lui Voltaire). Stiintele filosofice si istoria universala le-a facut cu dr. Ioan Alinescu, iar limba latina cu profesorul D. Stoica.
Exponenti ai iluminismului francez, fratii Neofit, Teoctist si Filaret Scriban, prin opera scrisa si traducerile facute din limba franceza, au fost propavaduitorii ideilor progresiste, unioniste.
Din cauza dificultatilor familiale e nevoit sa urmeze numai cursul inferior al Seminarului Central de la Socola. La sfarsitul lunii iulie 1858, tatal, Stefan a Petrei Ciubotarul, moare lasand o casa plina de greutati. La 23 august 1859, se casatoreste cu Ileana, fiica preotului I. Grigoriu de la Biserica "Patruzeci de Sfinti". Slujeste ca dascal si isi capata hirotonia la 26 decembrie 1859.
In 1861 figureaza printre cei 14 studenti inscrisi la Facultatea de Teologie din Iasi, abia infiintata in 1860. In anul scolar 1862-1863 nu mai apare in scriptele facultatii, care de altfel se si desfiinteaza curand. Din ianuarie 1864 urmeaza, cu scopul de a intra in invatamant, Scoala Preparandala, prima scoala de invatatori din Moldova. Dupa primul an de studii, la examenul sustinut in 19 iunie 1864, s-a remarcat prin obtinerea unor rezultate deosebite la toate disciplinele. La 29 iunie 1864, la solemnitatea distribuirii premiilor, care a avut loc la Palatul Administrativ, Titu Maiorescu ii inmaneaza premiul I. Un an mai tarziu, la examenul general la care a fost supus in 10 iunie 1865, a primit la toate obiectele nota "eminenta" (religie, pedagogie, gramatica romana, aritmetica, cosmografie, fizica, caligrafie, muzica vocala, aptitudine pedagogica si purtare).
Activitatea didactica, Ion Creanga si-a inceput-o inca din mai 1864, cand se afla in primul an de studii la Scoala Preparandala "Vasile Lupu". In anul urmator, Al. I. Cuza semneaza decretul 1501 din 5 noiembrie, de numire provizorie a institutorului Ion Creanga la clasa intaia, sectiunea II de la Scoala Primara "Trei Ierarhi". Scoate, in 1868, abecedarul Metoda noua de scriere si cetire, impreuna cu V. Receanu, Gh. Ienachescu, C. Grigorescu, pe care il imbunatateste cu includerea in editia a V-a (Iasi, 1876) a povestirii Ursul pacalit de vulpe. Manualul Invatatorul copiilor a crescut in importanta prin introducerea povestilor Inul si camesa, Poveste si Pacala. Ignorarea canoanelor religioase, ca si criticarea ierarhiei bisericesti, i-a atras destituirea din functia de diacon, iar ulterior, cand la conducerea ministerului se afla Cristian Tell, a fost scos si din invatamant.
Pentru a-si mentine existenta, a fost nevoit sa-si deschida un debit de tutun, iar dupa divortul pronuntat de catre Tribunalul Iasi, cumpara "bojdeuca" din Ticau, unde se muta impreuna cu Tinca Vartic, buna cunoscatoare de povesti. Este reincadrat in invatamant odata cu venirea lui Titu Maiorescu la conducerea ministerului, in 1874. Un an mai tarziu il cunoaste pe M. Eminescu, pe atunci revizor scolar, care, intuindu-i geniul creator, il indeamna sa-si transcrie bogatul repertoriu oral. Inraurirea lui Eminescu ramane astfel hotaratoare pentru destinul sau scriitoricesc.
Prezent la "Junimea", citeste Soacra cu trei nurori, publicata in Convorbiri literare (octombrie 1875).
Celelalte scrieri (aparute in Convorbiri literare):
Capra cu trei iezi - decembrie 1875
Punguta cu doi bani - ianuarie 1876
Danila Prepeleac - martie 1876
Povestea porcului - iunie 1876
Mos Nechifor Cotcariul - ianuarie 1877
Povestea lui Stan Patitul - aprilie 1877
Povestea lui Harap Alb - august 1877
Fata babei si fata mosneagului - septembrie 1877
Ivan Turbinca - aprilie 1878
Povestea unui om lenes - octombrie 1878
Dupa trei ani sunt ...

Ion Creanga-tabel cronologic

1837-- Ion Creanga se naste pe 1 martie în Humulesti. Altii considera ziua de 10 iunie data de nastere a scriitorului. Aceasta ezitare se datoreaza lipsei unui document care sa ateste ziua de nastere a lui Creanga. El îsi petrece copilaria în satul natal, ceea ce va inspira Amintirile din copilarie, capodopera sa.

1847--Începe scoala în satul natal.

1849--Creanga urmeaza scoala din Brosteni.

1853--Sub numele Ion Stefanescu, studiaza în Tîrgu Neamt.

1860--În toamna, Ion Creanga îsi începe studiile la Facultatea de Teologie din Iasi.

1864--Devine profesor la o scoala primara din Iasi.

1872--Creanga paraseste învatamântul.



1874--Devine profesor din nou, de data asta în Pacurari.

1875--Ion Creanga îl întâlneste pe Mihai Eminescu.

1876-- Creanga începe publicarea povestilor în "Convorbiri literare".

1879--Creanga este mentionat în lucrarea lui Angelo de Gubernatis Dizionario biografico degli scrittori contemporanei (Dictionar bibliografic de scriitori contemporani).

1881-- Începe publicarea capodoperei sale: Amintiri din copilarie.

1883-- Creanga se îmbolnaveste.

1884-- Sanatatea sa se deterioreaza mai mult.

1888-- Partea a patra din Amintiri din copilarie apare în "Convorbiri literare"

1889-- În data de 31 decembrie, Ion Creanga se stinge din viata în acelasi an cu Mihai Eminescu

Adrian Semcu-date biografice

	- Data şi locul naşterii: 9 iulie 1960, Carei, jud. Satu-Mare; - Stare civilă: căsătorit - 2 copii.
Activitate profesională:	- 1988 - 1991 I.A.S. "Dealul Mare" Urlaţi, inginer - 1991 - 1995 SC "Dionysos" SA Ceptura, inginer - 1995 - 2001 R.A.I.F. Sucursala Ploieşti - 1995 Inginer - 1996 - 1998 Şef sistem - 1998 - 2001 Director - 2001 - 2003 SC Drumuri şi Poduri SA, Director Comercial - 2003 SC Hidro Valea Cricovului SA, Director General - Iulie 2003 - iulie 2008- Deputat Parlamentul României - Iulie 2008 - Vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Prahova
Studii şi specializări:	- Institutul Agronomic Bucureşti, Facultatea de Îmbunătăţiri Funciare - 1988 - Master securitate şi apărare naţională - Universitatea Naţională de Apărare "Carol I" - Facultatea de Comandă şi Stat Major - 2007 - Curs postuniversitar - management, Universitatea Politehnică Bucureşti - Doctor în ştiinţe agricole - Universitatea Agricolă şi Medicină Veterinară Bucureşti, profil: - Îmbunătăţiri Funciare, tema: "Dezvoltarea rurală a judeţului Prahova" - Doctorand la Universitatea Naţională de Apărare - Facultatea de Securitate Naţională şi Apărare Bucureşti
Funcţii, activităţi într-un partid politic:	- din 1990 - membru P.N.L. - 1990-1995 - vicepreşedinte PNL Urlaţi - 1995-1999 - preşedintele PNL Urlaţi - 1999-2001 - secretar coordonator Biroul Permanent Prahova al PNL - 2001-2005 - Vicepreşedinte P.N.L. Prahova - 2005 - prezent - Preşedintele PNL Prahova - din 2007 - Membru al Biroului Politic Central al PNL
Funcţii, activităţi într-o organizaţie din administraţia publică centrală sau locală:	- 1992 - 2000 Consilier local în Urlaţi - 2000 - 2003 Consilier judeţean Prahova - iulie 2003 - iulie 2008 Deputat PNL Prahova (din ianuarie 2005, Vicepreşedinte al Comisiei pentru Agricultură, Silvicultură, Industrie Alimentară şi Servicii Specifice - Parlamentul României, Camera Deputaţilor) - iulie 2008 - Vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Prahova
Funcţii, activităţi parlamentare anterioare:	- 2003 - 2004 deputat PNL Prahova.
Activitate publicistică, ştiinţifică, în foruri academice:	- Publicaţii de specialitate în domeniul "Dezvoltare rurală şi îmbunătăţiri funciare".

Lucian Blaga-Biografie

Lucian Blaga, poet, dramaturg şi filozof, s-a născut la 9 mai 1895, în satul Lăn-crăm din judeţul Alba, sat ce poartă-n nume „sunetele lacrimei”. Copilăria sa a stat, după cum el însuşi mărturiseşte, „sub semnul unei fabuloase absenţe a cuvântului”, autodefinindu-se „mut ca o lebădă”, deoarece viitorul poet nu a vorbit până la vârsta de patru ani. Fiu de preot, Isidor Blaga despre care află de la fraţii lui că „era de o exuberanţă şi de o volubilitate deosebit de simpatică”, este al nouălea copil al familiei, iar mama lui este Ana Blaga, născută Moga, pe care autorul o va pomeni în scrierile sale ca pe „o fiinţă primară” („eine Urmutter”).

Alexandru Lapusneanu-caracterizare

Alexandru Lapusneanu - caracterizare
Alexandru Lapusneanu este personajul principal al nuvelei cu acelasi titlu prin calitati de exceptie si efecte extreme, Negruzzi reusind sa intruchipeze un personaj unic prin complexitatea acestuia. Este asezat in centrul nuvelei, toate celelalte personaje, ca si actiunile prezentate, sunt orientate spre reliefarea caracterului acestuia.
Asa cum e infatisat, trasatura sa dominata, care le subordoneaza pe toate celelalte, este dorinta de putere, de a o cuceri si de a o pastra cu orice pret.
Alexandru Lăpuşneanul este o desăvârşită creaţie de valoare universală. Nu se poate închipui un portret mai viu într-un număr mai mic de gesturi şi cuvinte memorabile, într-o compoziţie mai simplă şi în decoruri mai puţine, fidura eroului este romantica.
Erou romantic, Lăpuşneanu este alcătuit din puternice trăsături de caracter, un personaj excepţional, ce acţionează în împrejurări deosebite. Autorul îşi urmăreşte personajul, de-a lungul celor patru capitole, din momentul intrării în ţară şi până în clipa morţii. Tot ceea ce se întâmplă în această nuvelă poartă pecetea durităţii lui Lăpuşneanu.
Astfel în capitolul I Lăpuşneanu este prezentat de către autor, în detaliul frapant, amănunţit, conducându-ne astfel în mijlocul stării de spirit a personajului. Negruzzi utilizează dialogul ca procedeu de caracterizare astfel personajul relevându-şi propriile sale trăsături prin intermediul gesturilor, al gândurilor. Se observă că Lăpuşneanu vorbeşte în pilde, folosindu-se de exclamaţii şi întrebări retorice, intrând astfel în categoria personajelor romantice.
Totodata modul de a vorbi al personajului, discursul lui Lăpuşneanu este un exemplu de discurs romantic în care sunt folosite toate procedeele de retorică tipic romantică, repetiţia, gradaţia, interogaţia şi exclamaţia retorică, enumeraţia şi citarea folosită drept argumentaţie.
Dacă în primul capitol portretul lui Lăpuşneanu este scos în evidenţă prin intermediul antitezei dintre boieri şi Lăpuşneanu în al doilea capitol, caracterizarea lui Lăpuşneanu reiese din antiteza romantica si totodata conflictuală dintre domniţa Ruxanda şi el. Domniţa Ruxanda e plină de înţelepciune, gingăşie, parka e ireala pe când Lăpuşneanu e crud, nemilos şi făţarnic.
Este de observat în acest capitol momentul în care Lăpuşneanu înfuriat de cerinţa domniţei, şi anume de a înceta omorurile, pune mâna pe jungher. Este o reacţie necontrolată a lui, nepotrivită pentru un domnitor. Prin această acţiune, Lăpuşneanu dovedeşte a fi un om cu o fire colerică, impulsiva, obişnuit să judece şi să facă dreptate singur, după propriile reguli.
Auzind cererea domniţei, Lăpuşneanu o mustră „pentru vorbele nebune”, dar promite în final că va înceta cu omorurile, însă nu înainte de a-i da leac de frică. Lăpuşneanu în momentul de faţă, disimulează, dorind să fie calm şi se poartă autoritar faţă de soţia sa, dar şi cinic pentru că în sine leacul promis o va îngrozi. Este o reacţie de-a dreptul maladivă a personajului dând încă o dată dovadă de cruzime, spirit diabolic şi spirit de răzbunare. Lăpuşneanu ajunge acum să îndeplinească cu adevărat rolul de personaj excepţional în situaţii excepţionale, specific personajelor romantice.
Personajul Alexandru Lăpuşneanu, care ilustrează un destin de excepţie, este romantic cu o paletă amplă de trăsături de caracter, cu trăsături puternice, un erou excepţional în situaţii excepţionale, ale cărui fapte sunt impresionante prin cruzime si răzbunare, avand , ca exemplu, ospăţul unde sunt masacraţi 47 de boieri, iar Moţoc, tras deoparte de domn, este dat pe mâinile mulţimii, ce-l sfâşie de viu pentru ca în final să fie asasinat.
Constructia personajului subliniaza insa cel mai bine romantismul nuvelei. Creat pe calitati si defecte la fel de mari, in general, personajul literaturii romantice este impatimit, revolutionar, indragostit, meditativ, bolnav, selenar, bulversat, adeseori nebun, dar mai ales inegal in comportare, extremist, dilematic etc. Lapusneanu imbina trasaturi extreme este retinut, capabil de stapanire de sine in scena cu boierii si incapabil sa se stapaneasca in timpul macelului, cand nu-si mai poate ascunde sentimentul de dementa bucurie a razbunarii; ii caracterizeaza pe boierii veniti sa-1 primeasca la intrarea in tara cu inteligenta si cu finete psihologica, dar nu dovedeste deloc ratiune politica atunci cand distruge cetatile de granita; pare incapabil de sinceritate si totodata isi exprima fara menajamente gandurile. Amestecul acesta de luciditate si dementa reprezinta o trasatura importanta a personajului romantic.

Octavian Goga-date biografice

Octavian Goga se naşte la 1 aprilie 1881 în satul Răşinari,de lângă Sibiu. Şi-a făcut studiile la liceul unguresc din Sibiu, la liceul românesc din Braşov şi la facultatea de litere şi filosofie a Universităţii din Budapesta.
Debutul literar al lui Goga a fost găzduit de "Tribuna", "Tribuna literară" şi de revista "Familia" din Oradea, a lui Iosif Vulcan. Versurile, "încercări tinereşti", după cum le apreciază poetul, suferă de epigonism eminescian, de unele ecouri din poezia lui Uhland, Schiller şi Sleine, ale căror versuri au circulat, prin multe traduceri, în ardeleana din acea vreme. Importantă este şi influenţa poezia lui G.Cosbuc, care a orientat scrisul lui Octavian Goga, încă de la debut, spre realităţile social-istorice ale statului transilvănean.